Alberobello – 31 august 2016


Alberobello – 31 august 2016

L-am văzut în poze, în filme, dar nu se compară cu ce am văzut pe viu. Zidurile albe, formele rotunde și țuguiate și toate culorile așezate pe fondul alb fac un spectacol vizual care îți rămâne în minte pentru totdeauna.

Am pornit din micuța gară  Ferrovie Sud-Est cu intrarea din Via Giuseppe Capruzzi care se află pe partea opusă companiei TrenItalia din Piazza Aldo Moro în Bari Centrale. Există un pasaj subteran care face legătura între cele două intrări ale gării și cu scări care urcă spre fiecare peron. Biletele le-am luat din ziua precedentă, când ne-am întors de la Matera. Distanța Bari Centrale – Alberobello este de 64 de km, durata călătoriei o oră și 40 de minute, costul unui bilet dus-întors 9,80 euro. Tot genul de bilete micuțe, în plus cu o bandă argintie pe margini, care se validează la aparatele speciale de pe peron.

Din gara Alberobello am mers pe Via Giuseppe Mazzini și apoi pe Via Garibaldi până în Piazza del Popolo. În piață se află Parrocchia di Santa Lucia cu punctul de Belvedere Santa Lucia. Am coborât câteva trepte în Largo Martellotta și apoi la întâmplare pe străduțele cu trulli.

Pe Via Monte Sant Michelle până la punctul de belvedere Trulli E Puglia  nu ți se mai dezlipesc ochii de la magazinașele frumos ornamentate în funcție de specificul lor: miniaturi Alberobello, ceramică, vinuri, alimentare specifice (măsline, paste), suveniruri și artizanat.

Din „Bar Rione Monti” se poate privi de sus cartierul comercial

și acoperișurile.

Detaliile fac diferența …

… și aranjametele florale.

Iar pe Via Monte Petica până la Chiesa S’Antonio erau trulli cu acoperișuri pictate cu simboluri creștine: crucea, o inimă străpunsă, soare cu raze, semiluna cu o cruce, un porumbel în semn de Duhul Sfânt.

De pe deal se văd mai bine turnurile bisericilor.

Zona e plină de turiști, nu lipsesc nici animalele.

Pe străzile înguste mijloacele de transport s-au adaptat.

Casele trulli fac parte din patrimoniul UNESCO începând cu anul 1966. Acest tip de casă datează din secolul al XVII – lea, construcția se face pe rotund din pietre de calcar mari, atât zidurile cât și acoperișul, fără a utiliza mortar. Acoperișul este tapetat cu un strat etanș din pietre mici. Principala destinație a fost de loc răcoros de depozitare, apoi au fost utilizate ca locuințe. Construcția sub forma unui cilindru cu con deasupra este foarte bună pentru timpul călduros înlesnind menținerea aerului rece în cilindru și ridicarea aerului cald în con. Intrarea și fereastra încăperii au dimensiuni mici iar acoperișul este prevăzut cu un orificiu de aerisire și întreținere. Iarna încălzirea acestor locuințe este mai dificilă pentru că se pierde căldură și zidurile din piatră mențin temperatura scăzută. Casa de obicei are un cilindru care constituie o cameră, casele cu mai multe camere au mai mulți cilindrii. Azi casele au fost modernizate și locuitorii au tot confortul: baie, bucătărie, apă curentă și electricitate. Localnicii obțin venituri din închirierea și deschiderea lor pentru vizitele turiștilor, aceștia la rândul lor oferă ce sumă doresc proprietarilor la încheierea vizitelor. Explicațiile sunt în italiană, proprietarii în general sunt oameni în vârstă, foarte primitori și dornici să povestească despre modul în care au fost construite aceste case.

După ce am vizitat partea de sud a Zonei Trulli „Rione Monti” ne-am întors în Piazza Popolo și am urmat Corso Vittorio Emanuele până la Parrocchia Santuario – Basilica S.S. Cosma E Damiano.

La prânz ne-am îndreptat spre Ristorante „La Cantina” cu tradiție din 1958, unde mâncarea este preparată la vedere din produse aprovizionate de la producătorii locali. Restaurantul este organizat într-o cameră situată la subsol, construită ca o pivniță. Intrarea se face cu rezervare sau pe bază de noroc, dacă ajungi la ora deschiderii, adică la 12:30. După ce s-au completat mesele celor care întrebau li se dădea ca reper ora 15. Servirea a fost lentă, mâncarea gătită simplu dar gustoasă în stilul „ca la mama acasă”. Am luat friptură de miel cu legume la grătar, la desert o șarlotă cu fructe de pădure, vin roșu, espresso și apă minerală. După această experiență aleasă m-am simțit ca și când aș fi primit un favor. Pe TripAdvisor (motor de căutare turistic) „La Cantina” ocupă locul 3 cu recenzii excelente.

Pentru că pauza de prânz a durat mult, de la restaurant am plecat spre gară. Pe Via Giuseppe Mazzini în apropierea gării dintr-o mașină răzbătea Carla’s Dreams cu  #eroina … „Sub Pielea Mea” … . Gara tot cu sigla Uniunii Europene cu PO FESR 2007-2013 (programul operațional pentru dezvoltare regională). Italienii, băieți deștepți! Din tren viile se vedeau acoperite cu plase, probabil împotriva păsărilor.

Alberobello … un alt tărâm!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s