Matera – 30 august 2016


Matera – 30 august 2016

Am avut Matera pe listă încă de la Napoli, dar am considerat că este prea departe și nu se merită. Când am ales Bari am pus pe listă Matera.

Pentru această destinație operază Ferrovie Appulo Lucane. Traseul Bari –Altamura –Matera a fost dat în folosință din anul 1915, măsoară 76 de kilometri iar durata este de o oră și jumătate. Costul unui bilet dus a fost de 4,90 euro.

Biletele le-am cumpărat cu o zi înainte, atunci când ne-am întors de la Polignano a Mare, din clădirea aflată în extremitatea dreaptă cum te uiți la gară. Biletele au o formă micuță (10/4 cm) care se validează la aparatele speciale. Întrarea pe peronul pentru Matera se face chiar pe colțul format de clădirea Ferrovie Nord Barese și clădirea Bari Centrale.

Așteptând pe peron trenul, prin fața noastră a trecut conductorul de tren, un domn la vreo 60 de ani, de statură medie, îmbrăcat în uniformă și cu un troler ca piloții pe aeroport. Pe măsură ce se apropia de noi ne-am privit reciproc, eu am zâmbit și domnul ne-a spus „Salve!”. Foarte bucuroși am răspuns și noi „Buongiorno!”. În acel moment m-am simțit ca acasă. Chiar l-am întrebat pe soțul meu „Zi și mie în ce loc din lumea asta te mai salută cineva așa?”. El zice că eu mă înțeleg bine cu italienii pentru că sunt olteancă  și oltenii cu italienii sunt ca verii, pentru că suntem foarte vorbăreți.

La Matera am coboarât în gara Matera Centrale, apoi am urmat săgețile care indicau „Sassi di Matera” (Pietrele din Matera) patrimoniu UNESCO din 1993, pe Via don Giovanni Minzoni și Via Ascanio Persio până la Fontana Ferdinandea. Pe măsură ce înaintam am întâlnit o echipă de tineri voluntari care orientau turiștii. La intrarea în orașul vechi există firme de turism de unde poți angaja un ghid. Noi am luat o hartă și am pornit la descoperit locul singuri.

Orașul este așezat pe o vale în trepte. Aspectul general este de o mare de paralelipipede din stâncă. Aceeași senzație am avut-o când priveam de pe Acropole în zare mulțimea de clădiri albe ale Atenei.

Are o mulțime de biserici și clopotnițe.

Statui.

Deși este un oraș în stâncă, omul a încercat să-l înveselească aducând multă verdeață în interiorul cetății.

Detaliile săpate în piatră sau modelate din metal nu pot scăpa privirii.

Nu lipsesc nici magazinele de suveniruri și restaurantele.

Ca la italieni tot felul de locuri amenajate pentru relaxare cu mese și scaune.

Fiind situat în pantă orașul are mai mult scări decât alei.

Pentru prânz ne-am oprit la „Il Terrazzino sui Sassi” („Terasa de pe stânci”). Am intrat pe o străduță îngustă, apoi am coborât niște scări și apoi iar niște scări care duceau la terasa restaurantului. Abia începuseră să se ocupe mesele și ne-a întâmpinat un italian îmbrăcat de stradă care ne-a invitat să ne așezăm la o masă chiar spre exteriorul terasei. Panorama desăvârșită! Nu puteam să alegem un loc mai bun. După ce ne-am așezat a venit un grup de turiști care a fost invitat înăuntru. Am luat : dorada, salată, desert și espresso. Am primit din partea casei vinul și un platou cu smochine. Pâinea de casă a fost excelentă. Smochinele au fost prea mult, iar eu nu am renunțat la ele și le-am luat la pachet.

Domul care ne-a servit era foarte glumeț. După ce ne-a luat comanda în haine de stradă, la servire a apărut impecabil în pantaloni negri, cămașă albă și un șorț lung foarte bine strâns în talie și pe corp. I-am admirat ținuta și a fost tare încântat. La final când am cerut espresso și nota de plată, dumnealui ne-a făcut semn să nu ne grăbim și a exclamat „Un dolce, …un amaro … !”. Iubesc felul așezat al italienilor. La ei masa de prânz durează o oră și jumătate chiar două. Cine venea să întrebe de masă era amânat peste 2 ore. Bună treabă!

Peisajul văii este amețitor, un firișor de apă printre stânci.

Dintr-un punct, uitându-mă înapoi, mi s-a părut ca Matera pare a fi Turnul Babel.

Câteva instantanee. Doi copii care se ocupau de hairstayle și pe care aș vrea să-i văd în oglindă peste ani.

Există o discrepanță puternică între imaginea orașului nou cu clădiri moderne și vechiul oraș cu „Sassi di Matera”.

Pe drumul de întoarcere din tren am vizionat și scene din viața economică: eoliene, strânsul baloturilor de paie,  turme de oi, plantații de măslini și … trulli.

Trenul și gările pe ruta Bari Centrale – Matera Centrale aveau afișată sigla Uniunii Europene cu PO FESR 2007-2013 (programul operațional pentru dezvoltare regională). O investiție excelentă!

Matera este un oraș vechi de 9.000 de ani. Pentru că seamănă cu Ierusalimul a fost ales ca loc de filmare de regizori care au făcut filme cu teme creștine. Exemplul cel mai cunoscut este filmul lui Mel Gibson „Patimile lui Hristos”  (2004) în care joacă și actrița Maia Morgenstern alături de Jim Caviezel și Monica Belluci.

Matera … un loc în care viața pare veșnică!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Matera – 30 august 2016&8221;

  1. frumos descris si cu info utile! Iar pozele – ce sa mai zic, imi vine sa urc acusi in tren, in avion , in ce s-o nimeri! :))

  2. Tare frumoasa e Matera, am fost si eu acum 2 ani, am ramas impresionata. L-am combinat cu Alberobello, iar pe langa ele am vizitat si Ostuni.

    • Noi am dedicat o zi fiecărei localități pentru ca era și foarte cald și nici nu ne mai țin balamalele la efort. Ostuni nu am văzut, doar am citit. Cine știe? … Poate cu alta ocazie.

  3. Ma bucur ca ai ajuns in Matera. Mie mi-a placut foarte foarte mult :)))
    Pozele tale si povestea m-au facut sa retraiesc acele zile de vacanta. D-ne ce dor imi e!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s