Vezuviu și Pompei – 8 august 2015


Vezuviu și Pompei – 8 august 2015

După pauza de o zi pe care am dedicat-o unei plimbări la pas ușor prin Napoli, a urmat o zi fructuoasă la Vezuviu și Pompei.

Am luat un autobuz turistic care făcea ruta Napoli Gara Maritimă – Pompei – Vezuviu, dus-întors, costul unui bilet fiind de 25 euro pe persoană. Autobuzul avea un orar cu plecări și sosiri din cele trei puncte ale rutei. În funcție de ora de plecare însoțitoarea-ghid îți recomanda o oră de întoarcere. La Pompei ne-a recomandat o pauză de două ore. Pentru că mi-am manifestat nemulțumirea ne-a lăsat la cursa următoare, astfel am câștigat o oră pe care am dedicat-o mesei de prânz … a meritat. Alegerea acestui mijloc de transport am făcut-o pentru că plecarea era aproape de hotel și pentru că includea urcatul până la punctul de pornire al traseului pedestru pentru craterul vulcanului Vezuviu.

Am ales să urcăm mai întâi pe Vezuviu și să vizităm Pompei la coborâre.

Din Pompei autobuzul urcă pe un drum îngust până la punctul de pornire propriu-zis. Accesul pe traseul pedestru se face după ce plătești o taxă de 20 de euro pe persoană. Urcușul este catalogat cu dificultate medie și are o diferență de nivel de aproximativ 800 de metri, distanța de la parcarea autobuzelor până la crater are o lungime de aproximativ 2 kilometri și se parcurge cam în 30-40 minute la urcare și 20-25 minute la coborâre. Drumul pe care se urcă este din lavă, este nevoie de încălțări cu talpă groasă, bine fixate pe picior. Am văzut și persoane cu șlapi flip-flop.

Panorama de pe Vezuviu merită tot efortul urcușului. Noi am găsit atmosfera cam încărcată și vizibilitatea nu era foarte bună. Chiar și așa frumusețea Golfului Napoli e de vis.

Craterul pare stins, unii spun că în anotimpul rece se vede cum fumegă. Lume multă! Am văzut mulți tineri, chiar și copii mici care urcau de mână cu părinții, persoanele mai în vârstă probabil nu se încumetau să urce pe căldură. Pe tot parcursul traseului se găsesc balustrade din lemn. Drumul avea o  amenajare ajutătoare pe baza de lemne înfipte în coasta muntelui pentru a menține orizontalitatea drumului. Sus se află și un punct comercial pe post de cofetărie și magazin de suveniruri. Pentru a da ocol craterului mai era un punct de acces unde se plătea o taxă suplimentară și se cobora pe alt traseu.

Noi, după câteva fotografii de panoramă și selfie, ne-am întors pe același drum. Am prins loc la autobuzul de întoarcere. Am avut ca răgaz pentru urcat – privit – coborât o oră și 45 de minute. Obiectivul merită mai mult, dar și acest buget de timp poate fi îndestulător.

Am observat turiști veniți cu taxiurile Mercedes. Am primit și noi o ofertă în gara maritimă pentru 100 euro. Probabil că face banii, dacă șoferul stă la dispoziția ta toată ziua, sau poate nu …

Pentru mine Vezuviul a fost o încercare și o plăcere de a-mi folosi picioarele, eram la 5 luni după operația de hernie de disc. Am înălțat spre cer un gând bun pentru toți mesagerii divinității care își dedică viața studiului medicinei și muncesc să ne redea sănătatea nouă, celor care am pierdut-o din diverse motive sau în diverse împrejurări.

După ce am coborât Vezuviul și am negociat o oprire prelungită la Pompei, am căutat un loc de luat masa.  Am intrat la „Hortus Pompei” Restaurant&Garden Bar (adică „Grădina Pompei”). Am luat pește spadă la grătar cu rucola și roșii, vin alb și espresso. Am fost plăcut impresionați de bruschetele cu mozzarella și roșii pe care le-am primit din partea casei. La desert am luat pepene verde. A fost un răsfăț complet!

Mulțumiți am pornit la vizitarea sitului arheologic. Am alocat vizitei o oră și jumătate. La început am crezut că este suficient, după vizită am considerat că era nevoie măcar trei ore. Eu nu am fost niciodată entuziasmată de ruine, dar atmosfera m-a prins. Fără să vrei începeai să construiești imagini plecând de la ruine, completând cu descrieri găsite în cărți și cu imagini văzute în filme artistice și documentare.

La întoarcerea acasă am procurat și cartea „Totul despre Pompei”, de Joanne Berry, o enciclopedie de la Editura Rao. Cred că dacă aș fi citi-o înainte de excursie aș fi văzut cu alți ochi Pompeiul.

În concluzie, această postare este în principal despre faptul că am vrut să MULȚUMESC pentru că am recăpătat sănătatea pierdută, pentru că UNIVERSUL a lucrat în favoarea mea când nu mai credeam în puterea lui și pentru că atunci când eu credeam că îmi va fi foarte greu au fost oameni care mi-au demonstrat, prin priceperea și prin bunătatea lor, că poate fi ușor.

Pentru mine urcușul pe Vezuviu a făcut trecerea la un alt nivel spiritual și va rămâne simbolul celebrării sănătății și a calității vieții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s