Roma 6


Sunt zile de vacanță în care te simți ca acasă, adică au trecut destule zile în care ai trăit acolo și te-ai acomodat cu oamenii, cu orașul, cu vremea și totul devine mai ușor.

Pentru 15 august  ziua Adormireii Maicii Domului  (Sfânta Maria Mare) – am ales Cinecittà sau Orașul filmului, unul din cele mai mari studiouri de film din lume, înființat de Mussolini în anul 1937.

Am pornit ca de obicei spre metrou. Se anunța o zi însorită cu 28 de grade celsius la prânz care pentru Roma în luna august este o temperatură agreabilă.

Am schimbat metroul de pe Tronsonul B în direcția Laurentina la stația Termini pe Tronsonul A în direcția Anagnina, penultima stație Cinecittà. La metrou am zărit o familie de turiști  despre care  mi-am zis „ Și ei merg la Cinecittà.” … Și așa a fost.  Au coborât cu noi la metrou și i-am zărit în grupul nostru cu bulină roșie.

La intrarea în studiouri te întâmpină o clădire ca un cub specific stilului architectural din vremea fascismului italian 1922-1943. Biletul individual costă 18 EUR și primești o bulină colorată autocolantă de lipit pe haine în funcție de limba vorbită de ghidul care face prezentarea … Nu mi-a plăcut treaba asta cu bulina!

Clădirea destinată lui Fellini, clădirea Backstage (culise) și Submarinul din filmul U 571 ( de Jonathan Mostow) se vizitează fără ghid. La ora 11.30 am avut ca punct de întâlnire cu ghizii studiourilor, vorbitori de franceză și engleză, Il Caffè di Cinecittà o librărie cu restaurant. (http://www.cinecittasimostra.it/).

M-au impresionat New York-ul și Roma Antică recreate pentru lumea filmului. Mi-ar plăcea să lucrez într-un astfel de mediu. I-am urmărit pe furiș pe cei care lucrau la detalii. M-au observat. Așa că am zis și eu „Buongiorno!” cu un zâmbet larg, am făcut cu mâna și am plecat grăbită spre grupul cu bulină roșie.

DSCN7213

De la Cinecittà am luat metroul în sens invers până la stația Re di Roma și apoi per pedes pe Via Appia Nuova până la Porta Saint Giovanni.

Am mâncat la restaurantul „Pinsa e buoi dei …” de pe Viale  Carlo Felice (http://www.pinsaebuoiristorante.com/). Personalul, foarte amabil și rapid, nu vorbea decât italiana și gesticula foarte mult. Ne-am bizuit pe recomandările chelnerului care dacă voia să obțină un „SI” de la noi făcea gesturi largi cu mâinile și își săruta vârfurile degetelor adunate mănunchi ca la semnul crucii. Așa că am servit o zupă cu paste și boabe de năut excelentă, straccetti di manzo – carne de vită feliată gătită în sos propriu cu rucola și roșii,  pâinea casei făcută în cuptorul restaurantului, foarte bună (prima data în viață când am luat la pachet feliile rămase în coșul de pâine), vino bianco, acqua frizzante. La final după esspreso am primit din partea casei două păhărele de limoncello -lichior de lămâie. Am zis că nu mă ating de el că mă fac praf, dar nu am rezistat tentației și   l-am băut până la fund. M-am ridicat de la masă ușor amețită, dar o amețeală foarte plăcută care îmi dădea curaj să merg tot înainte.

După care am vizitat Bazilica San Giovanni in Laterano. Intrarea liberă în ținută decentă. Fațada intrării este impunătoare, pe acoperiș sunt statuile lui Hristos și ale apostolilor săi, interiorul impresionant. Cea mai veche catedrală din Roma din vremea lui Constantin cel Mare. A fost sediul papalității până la mutarea acestuia la Avignon (1309). Aici Papa slujește în calitate de episcop al Romei și oficiază slujba din Joia Mare.

În clădirea care se afla peste drum de Via Piazza di Porta San Giovanni am descoperit și Scara Sfântă – cele 28 de trepte pe care le-a urcat Hristos spre casa lui Pilat din Pont pentru a fi judecat. Scara a fost adusă de Sfânta Elena, mama împăratului Constantin, de la Ierusalim la Roma. Creștinii practicanți urcă scara în genunchi, o penitență făcută mai ale în Vinerea Patimilor.

Apoi am privit la detaliile Pieței San Giovanni in Laterano cu fațada nordică  a bazilicii și Capella di San Venanzio în formă octogonală.

Din piață am urmat Via Merulana până în Piața Santa Maria Maggiore. Bulevardul larg avea o mulțime de puncta atractive: Merulana Café, Chiesa dei Santi Marcellino e Pietro al Laterano, Muzeul Național de Artă Orientală, Santuario della Madonna del Perpetuo Soccorso, Caffeteria Merulana. Am încheiat traseul la Bar Gelateria Saint Marie cu panorama spre Biserica Santa Maria Maggiore cu câte o granita pentru refacerea forțelor.

Am vizitat Biserica Santa Maria Maggiore care face parte din patrimoniul UNESCO, tot din vremea lui Constantin cel Mare. M-au impresionat ușile laterale sculpate în metal, mozaicul pardoselei, coloanele, tavanul. La ieșire am zis să dau și eu de pomană la un cerșetor care mi s-a părut civilizat. Stătea pe un scaun la poarta de la intrarea în basilica cu o cutie în mână îmbrăcat curat cu cămașă albă. După ce am pus doi creițari la cutiuță personajul a devenit supărător. Mă ruga să mai dau la încă un cerșetor mai tinerel de pomană. Din acest moment m-am exprimat pe românește că după stilul în care se milogeau cei doi mi-am dat seama cu cine am de-a face. Eram pe punctul să îmi iau pomana înapoi. Învățătură de minte!

Am ocolit biserica pe Via dell’Esquilino. Imagine din spate a bisericii este impresionantă, se coboară o mulțime de trepte până în piața dell’Esquilino. Obeliscul egiptean din piață era utilizat în vechime ca punct de reper pentru pelerinii care veneau din nord și se îndreptau spre Biserica Santa Maria Maggiore.

De aici ne-am îndreptat spre stația de metrou Termini nu fără să observăm atmosfera pestriță din proximitate.

Învățătură de minte: NU mai dau bani la cerșetori indiferent de zi, indiferent de loc, indiferent de calitatea disperării afișate.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Roma 6&8221;

  1. Poate sa vad Cinecitta nu m-as duce, cu toate ca sunt si acolo de vazut, dar in rest am savurat fiecare poza. Minunata arhitectura.
    M-am amuzat cu tine de paharul servit, oameni ca aceia in camasi, sau nu, albe vom tot vedea. Trecem peste.
    Calatoria a fost placuta chiar si virtual. 🙂

    • Poți să treci liniștită peste Cinecitta. Este doar pentru pasionații de film. Roma este un muzeu în aer liber. Ai ce admira.
      Comentariile tale m-au bucurat foarte mult. Mă găsesc într-o perioadă de recuperare după o operație de hernie de disc și orice dialog îmi prinde bine.
      Cum s-ar zice ești ca un vânticel de primăvară. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s