Roma 3


A treia zi la Roma a început cu Colosseum unde am intrat rapid pentru că aveam biletele luate cu o zi înainte de la Forul Roman (2 obiective pentru 2 persoane valabil 2 zile –  24 euro).

Aici lume luminată. Destul de aglomerat, dar cei cu bilete aveau un culoar special. Păcat de cei care stăteau la un rând atât de mare și nu erau orientați spre casa de bilete de la Forul Roman. Probabil că personalul era plătit la încasări. O pierdere importantă de timp pentru turiști.

Colosseum impunător, cu trepte greu de urcat, este cel mai mare amfiteatru al Romei. A fost construit de Vespasian, inaugurat de fiul acestuia Titus și terminat de Domițian. Poartă numele de la Colosul lui Nero, o statuie uriașă din bronz aurit care se afla în apropiere și care ulterior a fost modificată și din care a mai rămas doar soclul. Amfiteatrul a fost proiectat cu 80 de intrări sub formă de arc pentru a permite intrarea a peste 50.000 de spectatori care trebuiau să-și ocupe locurile timp de 10 minute de la intrare. Juvenal, poet satiric al antichității, îi ridiculiza pe romanii care veneau la spectacolele cu gladiatori  și își vindeau sufletele pentru mâncare și distracție pe gratis cu celebra expresie „Pâine și circ”.

Subsolul era construit sub formă de labirinturi prin care intrau gladiatorii și animalele. Peste acesta era o podea mobilă din lemn acoperită cu nisip care ajuta la scurgerea sângelui din lupte și prin care intrau în arenă animalele.  Podeaua azi nu mai există. Gladiatorii erau de obicei sclavi, prizonieri de război sau criminali condamnați. Dintre condamnați făceau parte și cei care se declaraseră creștini. Roma este al doilea loc de pelerinaj pentru creștini după Ierusalim.  Colosseum este locul unde și-au găsit sfârșitul Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul  (20 decembrie) și Sfânta Mucenița Parascheva din Roma (26 iulie). Gladiatorii grav răniți își lăsau soarta în mâinile publicului. Decizia finală o avea împăratul care dacă ridica degetul mare în sus gladiatorul era cruțat, iar dacă degetul era îndreptat în jos acesta era omorât. Gladiatorii învingători deveneau eroi. Așezarea în amfiteatru era o chestiune de clasă socială. Primul nivel era destinat pentru împărat, senatori, magistrați și vestale. Al doilea nivel era destinat aristocrației. La ultimul nivel se așeza plebea.

 

Cea mai bună reconstituire a Colosseum-ului a fost realizată de Ridley Scott în anul 2000 în filmul „Gladiatorul”, iar prima apariție în film a amfiteatrului a  avut loc în anul 1953  în „Vacanță la Roma”.

Nu am putut să nu observ un cuplu de asiatici cu doi copii mici. Doamna era foarte hotărâtă. Împingea un cărucior mărișor, purta copilul într-un marsupiu și fotografia. Domnul, cu un instinct de conservare mai puternic, își ținea în lesă fetița. Colosseum-ul poate fi și un loc de promenadă. Am mai surprins două fetițe care discutau probleme importante la Colosseum.

La ieșire am făcut o fotografie cu carabinierii la datorie, apoi am mers pe Via dei Fori Imperiali să ne întâlnim cu Traian și să admirăm Columna. Mai întâi am privit la ruinele Piețelor lui Traian. Piețele au fost proiectate de Apollodorus din Damasc ca un complex cu 150 de magazine în care se vindea orice marfă: mătăsuri, condimente, pește, fructe, flori. Apolodor din Damasc a fost un arhitect de origine greco-siriană, favorit al împăratului Traian care a proiectat pentru acesta Podul peste Dunăre de la Drobeta.

Columna lui Traian a fost construită din marmură, are 40 metri înălțime. Marmura a fost sculptată în spirală cu scene ala celor două campanii ale lui Traian în Dacia (101-103 și 107-108 î.Hr). Columna are o scară interioară care nu este deschisă publicului. Scara este luminată de mici ferestre care se văd pe suprafața columnei. La moartea lui Traian (117 î. Hr)  cenușa sa și a soției sale au fost puse într-o urnă de aur la baza coloanei. Columna a supraviețuit datorită papei Gregorie cel Mare impresionat de una din scenele sculptate în care Împăratul Traian o ajută pe mama unui dac ucis în luptă. Statuia lui Traian a stat în vârful columnei până în anul 1578 când a fost înlocuită cu statuia Sfântului Petru. Columna lui Traian este un loc unde m-am simțit bine la Roma. Parcă mi-am vizitat bunicii.

De la Columna lui Traian am mers până în Piazza del Popolo pe Via del Corso. Ne-am abătut și pe la Galeriile Alberto Sordi. Pe Via del Corso o domniță de etnie deghizată în intelectual fără cap cu ochelari și-a manifestat nemulțumită că nu am contribuit la cutiuță. Oricum un semn de inovație față de tanti cu palton și broboadă care făcea mătănii cu un pahar de plastic în Piazza Venezia lângă Palazzo di Venezia (fostul cartier general al lui Mussolini).

Piazza del Popolo a fost  construită ca un oval larg, pavat cu piatră cubică. La intrarea din Via del Corso pe laterale se află două biserici gemene – Santa Maria in  Montesanto și  Santa Maria dei Miracoli. În mijloc tronează un obelisc egiptean adus de împăratul Augustus. Spre nord se iese din piață prin Porta del Popolo  – o poartă de intrare în oraș din Via Flaminia care făcea legătura dintre Roma  și coasta Adriaticii (portul Fano între Rimini și Ancona).

La prânz am mâncat la Restorante-Pizzeria Popolo Caffe, un loc cu mâncare bună și ieftină. Mi-a adus aminte de restaurantele irlandeze care serveau masa la etaj. Interiorul curat și primitor, zugrăvit în nuanță de piersică, cu bârne din lemn sculptate cu modele etnice. Fețe de masă lungi în carouri roșu cu alb asortate cu fețe de masă scurte albe cu zăbrele roșii, tablouri retro cu afișe de reclame la Coca Cola și Tuborg. Am luat pește cu legume la grătar, vin și espresso. Bineînțeles, ca în toată Roma, bonuri nefiscale. Trăiască evaziunea!

După ce am cercetat o piață ambulantă cu mărfuri la mâna a 11-a după cămăși de bumbac contra soarelui care mă ardea după ceafă, am pornit la plimbare prin Parcul Vilei Borghese. Cercetarea în piață a fost rodnică pentru că am procurat două cămăși din bumbac cu mânecă lungă cu 3 euro bucata și una cu mânecă scurtă la același preț derizoriu.  Foarte mulțumită!

Vila și parcul Borghese au fost proiectate în anul 1605 pentru cardinalul Borghese, nepotul Papei Paul V. În anul 1901 devin proprietatea statului. Am văzut Templul ionic al lui Aesculapius (Asclepios în greacă) zeul tămăduirii, Templul neoclasic al Dianei, Casa lui Rafaelo, Piața Siena, Muzeul Galeriilor Borghese, Grădina Zoologică.  Lângă lac, cam în dreptul statuii zeului sănătății, ne-a abordat un conațional moldovean aflat în nevoie. Omul ne lua pe ocolite cu „Sono francese?” până l-am întrebat direct „Sunteți român?”. I-am dăruit și noi 2 euro. Pe aleea care ducea spre galerii atmosfera era întreținută de un domn artist ucrainean care cânta la acordeon diverse arii clasice. Și dumnealui avea o cutiuță. I-am dăruit tot 2 euro, deși mă gândeam la corectitudinea gestului.

Din parc ne-am întors pe Via Flaminia și am luat metroul spre „casă”.

O zi care mi-a dat de gândit referitor la sinonimele verbelor A CERE (a solicita, a ruga, a pretinde, a dori, a vrea, a se impune, a obliga)  și A DA (a oferi, a dărui, a acorda, a dona, a ceda, a îngădui, a permite) cu diversele lor nuanțe. … o statuie umană cu o cutiuță, un bon nefiscal, o piață ambulantă cu prețuri derizorii pentru marfă bună, o întrebare de la un străin „puteți să mă ajutați cu ceva?”, un acordeonist cu o cutiuță …

https://morerandomplaces.wordpress.com/2015/01/18/rome-3/

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Roma 3&8221;

  1. Chiar daca a ramas o ruina inca este impunatoare, imi place cum ai surprins imaginea de la fiecare arcada. Palariile asezate pe jos, am crezut ca doar in Romania se practica, ocolesc, precum si ideea de a da ceva cersetorilor. Ma intorc asupra arhitecturii si ma minunez, prefer sa vad doar partea aceasta.

    • Mihaela, mulțumesc de vizită.
      Până am ajuns la Roma orașul meu preferat era Parisul. Acum visez mai mult la Roma, deși când mai văd întâmplător imagini cu Parisul am un fior de plăcere și de visare.
      Partea cu cerutul pe stradă este o chestiune foarte deranjantă când te plimbi liniștit pe străzi. Din păcate, în momentele tale de fericire, cerșetorii îți aduc aminte ca nu toată lumea are, nu toată lumea poate, nu toată lumea se bucură. Oricum la Roma am văzut mult mai puțini cerșetori față de vara trecută la Paris. Poliția este mult mai implicată. În vacanță obstacolele îmi dau o stare de nemulțumire mai mare decât în celelalte zile ale anului.
      Din punct de vedere al arhitecturii cred că Roma este cel mai ofertant oraș al Europei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s