Cum am ajuns la Roma.


La Roma am ajuns prin alegeri succesive: eu – Lisabona și Porto, soțul – Napoli și Capri, eu Roma și a rămas ROMA.

Când te gândești la Roma este imposibil să nu îți aduci aminte de fime ca „La Dolce Vita” al lui Fellini, „Vacanță la Roma” și „Ben Hur” ale lui William Wyler, „Gladiatorul” lui Ridley Scott, „Eat, Pray, Love” cu Giulia Roberts după un roman autobiografic al scriitoarei Elizabeth Gilbert, „When in Rome” cu Kristen Bell și Josh Duhamell sau „To Rome with love” cu Alec Baldwin, Roberto Benigni, Penelope Cruz, Woody Allen. … și te cuprinde o visare …

Am cumpărat biletele de avion eu la Tarom, soțul la KLM și am făcut o rezervare la Hotel Mercure Roma Corso Trieste la jumătatea lunii martie pentru luna august 2014.

Biletele de avion le-am luat prin Vola care ne-a anunțat că putem face check-in-ul online cu maxim 23 ore și minim 2 ore înainte de plecare. La KLM totul a mers strună și la dus și la întors cu un e-mail primit cu 48 ore înainte de plecare. Cu Taromul a fost mai complicat. Din siteul lui Tarom ești trimis pe siteul lui Alitalia. La dus pentru că am plecat cu un avion Alitalia de pe Otopeni  (pentru anumite curse ale Taromului de la Otopeni, Milano, Roma operează Alitalia) check-in-ul a mers bine, dar la întoarcere pentru că am plecat cu un avion Tarom pe siteul lui Alitalia nu îmi recunoștea rezervarea. Am sunat la Vola care m-a ținut 10 minute în roaming încercând să mă convingă să fac check-in-ul pe aeroport. Ne cuprinsese deznădejdea numai gândindu-ne la terminalul 1 supraaglomerat și la cât de vorbitori de engleză sunt italienii. Așa că am fost nevoiți să o convingem pe domnișoara de la Call Center să își facă treaba. Tipa încerca să ne facă să ne credem nepricepuți și ne asigura că pe siteul lui Tarom totul va merge strună. Așa că am invitat-o să facem check-in-ul împreună. Abia după ce soțul meu a ridicat tonul și amenințat cu o reclamație, domnișoara a spus că îmi va face check-in-ul la Tarom și îmi va da biletul pe e-mail. Treaba asta ne-a consumat o oră și jumătate în ziua precedentă plecării.

Pentru documentare am alocat foarte puțin timp.  Nu mi-am dat seama că aeroportul Fiumicino (Leonardo Da Vinci) are 3 terminale. Pe T3 vine Europa Occidentală, iar pe T1 restul lumii. După ce am aterizat am avut de așteptat 3 ore avionul de Amsterdam. Mă tot uitam la tabela cu sosiri și nu găseam niciun zbor de Amsterdam. Mi-am dat seama imediat că mai este un terminal. În aeroport nu exista o harta clară a aeroportului. Am văzut săgeți care te trimiteau la T3, așa că în ultima jumătate de oră de așteptare am decis să caut celălalt terminal. Un domn în uniformă de pilot m-a întrebat dacă mă poate ajuta, probabil că se vedea după privirea mea că sunt puțin nedumerită. I-am spus ce caut și m-a îndrumat spre ieșire și apoi să fac stânga. Am observat tăblița cu 10 minute  T3 și mi-a venit sufletul la loc pentru că în mintea mea aveam autobuze și trenulețe ca pe Charles de Gaule la Paris.

De la prima vedere Roma mi-a părut o capitală fără pretenții. Îmi reveneau în minte temerile noastre cu privire la italienii gălăgioși, țiganii cerșetori și aveam o mică strângere de inimă. Totul a durat până am ajuns pe T3 care era o copie fidelă a lui T1, dar foarte curat, aerul condiționat mergea din plin, magazinele și restaurantele puțin aglomerate, iar în fața porții de ieșire era un șir de scaune poziționate ca la teatru. Deja eram încântată. Am trecut prin mulțimea formată din cei care așteptau și am luat un loc strategic pentru un instantaneu cu sosirea „omului meu”.

După marea întâlnire am decis să luăm un taxi până la hotel. Conform informațiilor mele de pe internet distanța era cam de 30 km, iar costul în jur de 50 eur. Ne-am adresat firmei de taxiuri care a confirmat prețul și ni s-a cerut să așteptăm câteva minute. În acest timp doi italieni întreprinzători care s-au prins ce făceam noi au început să întrebe „Cine așteaptă un taxi?”. La primul impuls am spus am spus că „Noi așteptăm un taxi”. Până să punem mâna pe bagaje soțul meu, mult mai hârșit de viață decât mine, o întreabă pe doamna de la firma cu taxiurile dacă persoana care zicea că este cu taxiul este persoana pe care o așteptăm și doamna a negat. În acest moment iar mi-a scăzut entuziasmul amintindu-mi de un  taximetrist șmecher de la Istanbul.

În final a venit și taximetristul nostru. Un domn cam la 60 de ani cu ținută ca la carte – pantaloni lungi din stofă, cămașă albă cu mânecă scurtă, pantofi negri lustruiți. Un minus mare, nu știa engleză. Partea poliglotă a familiei nu s-a lăsat până nu a încropit un dialog cu domnul Adriano.  La finalul cursei s-a dovedit că domnul știa ceva engleză pentru că ne-a întrebat de data și ora întoarcerii. Am schimbat numerele de telefon urmând ca noi să sunăm în seara de dinaintea plecării. După stresul cu check-in-ul pentru mine i-am spus soțului că vreau să facem rezervare clară la hotel pentru taxi și să nu mai sunăm la domnul Adriano. Spre surprinderea noastră, domnul Adriano deja sunase la hotel pentru noi. În dimineața plecării ne-a așteptat un tânăr, care bănuiesc că era fiul dumnealui pentru că mașina părea aceeași, iar ca alura tipului semăna cu domnul Adriano. La coborârea din taxi după ce am primit factura și am plătit i-am spus tânărului că îi transmitem mulțumiri domnului Adriano și a fost foarte bucuros. Am rămas cu o impresie frumoasă despre italieni și despre Italia. Sperăm ca vara viitoare să fie tot Italia.

Din prima seară am început să explorăm orașul. De la Hotel Mercure Roma Corso Trieste se fac 10 minute până la stația de metrou Annibaliano. Pe linia B1 am mers 6 stații până la Coloseum.

La ieșirea din metrou dai nas în nas cu primul reper al Romei, Coloseum, parțial în renovare. Apoi am pornit pe  Via de Fori Imperiali până în Piața Veneția. Partea stângă a străzii avea trotuar și o mulțime de  panouri cu vestigiile Romei, partea dreaptă era într-o amenajare de anvergură cu trotuar cu tot. Deși era foarte aglomerat pe trotuar, pe strada cu pavaj cubic nu prea circulau mașini, mai mult autobuze, m-a impresionat liniștea. Turiștii mergeau ca la plimbare, artiștii stradali se manifestau în voie, nimic țipător nici la propriu, nici la figurat.

Pe partea dreaptă spre capătul străzii se desfășoară Piețele lui Traian, echivalentul antic al complexului comercial modern,  și Columna lui Traian cu scenele de luptă cu dacii sub formă de spirală.

DSCN6378

Tot la  capătul străzii, pe partea stângă,  Monumentul Național al lui Vittorio Emanuele II (Altarul Patriei) este unul impresionant. A fost construit din marmură albă de Brescia în memoria lui Victor Emmanuel, primul rege al Italiei unificate și a fost inaugurat în anul 1911. La construirea lui s-a demolat mult din Capitoliu. Monumentul pornește de jos în trepte până la statuia ecvestră a lui Victor Emmanuel. În spatele statuii pe un perete se desfășoară scene de luptă sculptate, iar partea superioară este construită din coloane corintice. Deasupra pe laterale tronează două Quadriga negre (quadriga = car trase de patru cai) care o poartă pe zeița Victoria și care contrastează într-un mod plăcut cu albul predominant.

În fața Monumentului Național se deschide o piață pătrată,largă,străjuită pe laterale de două construcții în stil venețian. În partea stângă se află Palazzo Venezia construit în anii 1455-1464, care a fost reședință papală și sediul ambasadei Veneției la Roma. În perioada fascistă, Mussolini avea cartierul general în Palazzo Venezia.

Din Piața Veneția spre Nord pornește Via del Corso. Puțin mai la stânga există o străduță înfundată unde am găsit Caffe Napoleon. Un restaurant cu mese afară. Pe partea opusă meselor era o parcare de scutere. Cam dubioasă autorizația restaurantului sau a parcării. Mâncarea a fost bună – somon cu sos de tomate și somon cu sos de piper verde, cu două pahare de vin. Am vrut să comandăm un singur tip de somon, dar chelnerul ne-a propus să luăm două feluri ca să încercăm mai mult. Sfatul lui l-am urmat și în zilele următoare și am fost foarte mulțumiți. Un chelner pe care am să-l țin minte. Încă de pe aeroport am savurat mâncarea italienească. Am luat un sandviși cald cu bresaola (carne de vită 2-3luni, uscată și sărată, nu este afumată), parmezan și rucola. Delicios!

DSCN6372

Pentru că s-a înserat ne-am întors la hotel. Prima impresie a fost foarte buna sau eram noi euforici!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s