Dun Laoghaire și Dalkey


Ultima zi în Irlanda, o zi de duminică, a fost cea mai reușită zi de la primul până la ultimul moment.

Am plecat din Gara Cannolly în direcția sud. Biletul a costat 4,70eur dus-întors. Imediat cum am urcat în tren ne-a întâmpinat o atmosferă plină de buna-dispoziție. Un grup de tinere avea o petrecere a „burlăcițelor” (așa am presupus eu). Fetele aveau locuri rezervate, după ce s-au așezat au început  să-și scoată recuzita: cornițe de drăcușor ciclam din pufi, sticle de șampanie și pahare, aparate foto și multă veselie. Nu am asistat prea mult la distracție pentru că a trebuit să coborâm.

Dun Laoghaire este unul din cele mai mari porturi ale Irlandei de unde pleacă feriboturi HSC spre Anglia și Franța. Portul este construit ca un golf cuprins între două cheiuri. Cel din est, pietonal, este utilizat pentru promenadă.

Vis-à-vis de port se află Muzeul Maritim. O clădire în stil irlandez plină de flori cu turn cu ceas. Amenajarea stradală din zona portului a fost făcută cu simț artistic. Dis de dimineață oamenii se plimbau sau alergau singuri, cu partenerii de viață, cu prietenii sau cu animalele de companie. Unii se dădeau cu patinele cu rotile, un grup de fete făceau aerobic pe o muzică bine ritmată. Pe măsură ce înaintam pe chei am văzut pescari și ambarcațiuni care părăseau portul și se îndepărtau în larg.

Cerul a fost senin toată ziua. Un bun prilej de a privi marea, valurile care se spărgeau la mal, zborul pescărușilor, lupta bărcilor de viteză cu valurile, mersul ușor al ambarcațiunilor cu vele. Cred că aș fi putut să stau o zi întreagă nemișcată și să privesc spectacolul marin fără să mă plictisesc sau să obosesc.

După plimbarea pe cheiul estic am pornit pe țărm în direcția sud spre Dalkey.

Am urmărit tot felul de activități relaxante: copii care se jucau, câini care alergau prin apă,  mame cu copii, scafandrii care se întorceau la mal.

Dan Loghaire ne-a oferit un spectacol marin greu de uitat.

Drumul spre Dalkey a părăsit țărmul și a intrat mult spre interiorul localității. Dalkey este o stațiune cu proprietăți scumpe locuite de vip-uri ca Bono, Enya, Chris de Burgh. Țărmul stâncos poate fi admirat doar  de pe mare.

Pentru că a fost ultima zi și totul a decurs în mod plăcut am zis să luăm și masa într-un loc special. Am ales „The Club” bar și restaurant care datează din 1840 și care a fost preluat de actualul proprietar în 1969. Arhitectura este deosebită. De la intrare se deschide o sală largă cu un bar înalt din lemn sculptat cu motive florale,  cu scaune înalte tapițate cu spătar. Pardoseala este din piatră ornamentată cu motive specifice. Deasupra barului tronează un turn cu ceas. Tavanul construit din bârne este  împodobit cu candelabre din fier forjat și sticlă. Coloritul general este de maro și galben. Pereții deasupra barului sunt pictați cu peisaje ale țărmului stâncos din Dalkey văzute de pe mare. Pe partea opusă barului se desfășoară mai multe separeuri cu pardoseala din lemn.  Canapelele tapițate împrejmuiesc complet lateralele fiecărui separeu, mesele sunt din lemn masiv maro brun foarte bine lustruite. Pe partea cealaltă a meselor sunt scaune tapițate. Pereții separeurilor sunt tapetați cu oglinzi în chenare precum ferestrele unei case. Am remarcat la o masă apropiată un cuplu foarte în vârstă care lua masa. Îmbrăcați corespunzător etichetei, păreau că aveau acest obicei zilnic. Un tablou care mi-a rămas în minte.

 

Am servit coaste de miel la cuptor cu garnitură de legume și vin roșu. Aveau o savoare deosebită.

Am închinat un pahar de vin pentru o vacanță reușită și pentru șansa primită prin domnișoara Ruth (Aeroportul Schipol) de a trăi în vara anului 2012 visul unei vacanțe în Irlanda.   Ne-am gândit că este ultima zi de vacanță și vine iar vremea serviciului.

După masă am continuat vizita în Dalkey. Centrul comercial are o arhitectură tipic irlandeză, o înșiruire plăcută de restaurante și magazine frumos decorate. Se remarcă Norman Castel o construcție din piatră din secolul al XV-lea, foarte bine întreținut.

La întoarcere am vizionat din nou plaja din Dun Laoghaire mult mai populată, în zare se vedeau o mulțime de bărci cu vele. Am văzut un domn în vârstă cu un cățel pe o bancă, o fetiță explora o stâncă, un cuplu stătea pe o bancă, altul pe digul de la țărm. O atmosferă plăcută de duminică.

La gară am ajuns repede pentru că stația este situată chiar în fața portului. În timp ce coboram pe peron a venit și trenul. În cele 20min până la Gara Connolly am rememorat ziua.

 

A fost cea mai frumoasă zi în Irlanda.

 

http://morerandomplaces.wordpress.com/tag/dun-laoghaire/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s