Cork


Cork a fost o deziluzie.

Am plecat la drum cu speranța de a găsi un port cu deschidere largă la mare. Din informațiile găsite în ghiduri și pe internet am înțeles că este unul din cele mai mari porturi naturale din lume. Sincer, nu am pătruns noțiunea de port natural. Orașul este străbătut de Râul Lee. Acesta la vărsarea în Marea Celtică formează o lagună care închide orice perspectivă directă spre mare.

Îmi pare rău că nu am ales Galway care este situat chiar pe țărmul  Oceanului Atlantic. Poate dacă studiam mai intens pe internet la hotel aș fi luat o decizie mai bună.

Pentru Cork am plecat tot din gara Heuston. Biletul pentru o persoană dus-întors 71eur. Același obicei de a trage trenul în gară cu 10min mai înainte. Destul de multă lume. Irlandezii înarmați cu ziare, tablete și micul dejun pe care l-au servit în tren. Treaba asta cu întinsul mesei în tren mi s-a părut cam „țărănească”. Una este să ai un sandvici învelit frumos și alta este să îți desfaci mai multe pachețele și să te apuci să-ți torni cafeaua în cești. Pentru mine este prea complicat. Dar, cel puțin, trenul mergea lin și nu exista riscul să dea cafeaua sau ceaiul pe afară. Treaba asta cu micul dejun în tren o făceau doi pensionari verzi și puțin infatuați. Au ocupat singuri două banchete cu masă pe mijloc ca la ei acasă și s-au desfășurat de parcă erau singuri în tren. Rămân la părerea mea – cam „țărani”.

De la gară am pornit spere centru în ambianța cu care ne-am obișnuit. Afișe publicitare mari, baruri multicolore, vitrine amenajate cu mult simț artistic și uneori cu umor, biserici cu arhitectură celtică și romană. Fiind dimineață se făcea aprovizionare cu bere. Butoaie înșirate pe lângă marginea trotuarului așteptau cuminți mașinile cu marfă să fie înlocuite.

Pe partea dreaptă a străzii am zărit o colină pe care se ajungea urcând un șir interminabil de trepte. Îmi pare rău că nu am exploatat acest colț de oraș. La centrul de informații turistice nu am găsit informațiile pe care le doream cu privire la port, așa că am pornit spre centru.

Podul peste Lee oferă o panoramă săracă. În schimb centru vechi este pitoresc. Abundă clădirile colorate cu baruri și magazine la parter. Cork par a fi mai cosmopolit ca Dublin. Nu au lipsit nici pictorii și nici cântăreții stradali. Comerțul era în plin sezon de reduceri. Mi-au plăcut străzile înguste din care se iveau turnulețe de biserici, oamenii domoli și pestriți care se plimbau.

După o a doua încercare de informare cu privire la port am pornit cu harta din dotare spre mare. Am ținut șoseaua care ducea în port preț de câțiva kilometri, noroc că avea trotuar, până la o poartă pe care scria Port of Cork. Priveliștea nu ne-a mulțumit dar a compensat cu spectacolul ambarcațiunilor pe Râul Lee și vederea ce se desfășura pe malul celălalt unde parcă toată lumea se ocupa cu activități sportive.

La prânz am mâncat în gară câte un sandvici și am plecat puțin dezamăgiți.

Pe drumul de întoarcere pe fereastra trenului am privit aceeași bunăstare generală irlandeză  pe care o recunoșteai prin proprietățile mari străjuite de garduri verzi formate din copaci și arbuști, cirezi de vaci, case situate într-un colț al proprietății, ordinea din preajma casei fără lucruri inutile depozitate în curte și pajiștile verzi.

 

Concluzie: „Cork este un oraș frumos, pentru care nu am avut starea de spirit necesară.” sau „Nu toate zilele de concediu sunt fructuoase.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s