Kilkenny


Kilkenny_9 august 2012

Pentru destinația Kilkenny, care se află în sud-vestul Dublinului,  am plecat din Gara Heuston. Un bilet dus-întors (Adult Day Return) costă 24,50eur. Trenul a fost tras la peron cu 10min înaintea plecării. Este un obicei irlandez.

Kilkenny este un oraș turistic foarte arătos. De cum am intrat pe  John Street Lower ne-au întâmpinat o sumedenie de baruri și magazine cu fațade multicolore împodobite cu jardiniere cu petunii. Clădirile, lipite una de alta, au la parter spații comerciale, iar la etaj locuințe sau camere de închiriat. Irlandezii au un simț artistic deosebit. Vitrinele sunt amenajate într-un mod plăcut și atractiv. Fațadele îngrijite, culori amestecate, dar nimic țipător. Denumirile barurilor și magazinelor sunt scrise cu litere mari pe care le poți citi de la distanță.

John Street Lower este o stradă comercială cu un trafic rutier intens. Viteza de mers a mașinilor este mai mică decât viteza de deplasare a pietonilor. Strada era animată de oameni la cumpărături. Dintre mașini unele erau pentru marfă, altele de întreținere sau de intervenție. Oamenii aveau treabă. Podul peste Nore oferă o panoramă excelentă. Era străjuit de stâlpi negrii cu felinare și coșuri de flori cu petunii fuchsia. Toate clădirile din zonă arătau atât de bine că ziceai că acum le-au terminat de zugrăvit. În partea stângă a podului, înainte de traversare, pe malul râului era amenajată terasa unui restaurant. Un loc bun de contemplat și meditație.

După ce am traversat podul am luat-o în stânga spre Castelul Kilkenny, un edificiu medieval construit între anii 1195-1213. Grădina castelului este împodobită cu o fântână arteziană împrejmuită de ronduri de flori și cu statui antice. Curtea interioară a castelului se prelungește cu o imensă pajiște verde vălurită. Oamenii fac plimbări prelungi cu copii sau cu animalele de companie, pe biciclete sau pe jos.

La capătul pajiștii am găsit un iaz cu rațe, o lebădă și o lișiță cu trei puișori.  Lișița umbla mai mult pe la marginea iazului prin zona cu vegetație. Iazul avea viața lui, casa lui pentru rațe, păsările se plimbau în voie și făceau spectacol. Unul din puișorii lișiței rămăsese în urmă și făcea un efort mare să recupereze distanța dintre mama lui și frățiori. Era foarte haios. Mergea prin apă, apoi se strecura printre niște rădăcini de arbori, iar intra prin apă. Foarte hotărât micuțul!  Puțini oameni în zonă. Am remarcat o bunică cu doi nepoței, apoi un tată cu mai mulți copii, probabil era ora prânzului.

După plimbarea prin parc am explorat partea comercială a orașului cu artere pedestre. O atmosferă plăcută. Copii care alergau, tineri care se plimbau, părinți cu copii mici în cărucioare, oameni cu părul alb. Toate categoriile de vârstă într-o combinație plăcută privirii. Clădirile erau frumos zugrăvite și ornamentate. Pe una din străzi fondul muzical îl asigura un artist într-un scaun cu rotile care cânta muzică irlandeză tradițională .

Am intrat la Restaurantul „Lautrecs ” zugrăvit muștar deschis și cu un portret al pictorului Henri de Toulouse-Lautrec lângă denumirea restaurantului. Ne-a servit o tânără îmbrăcată în negru din cap până în picioare. Genul cămașă neagră cu mânecă scurtă, pantaloni negrii, șorț lung pe lângă corp negru, pantofi sport negrii și părul blond prins într-o coadă de cal. Interiorul restaurantului era amenajat artistic. Mesele din lemn masiv erau ornate cu lumânări groase albe în suporturi care arătau ca un  pahar cu picior din fier forjat în spirală. Mesele fuseseră pregătite pentru clienți cu tacâmuri, șervete și pahare. Lumânările aprinse pe toate mesele în semiobscuritatea restaurantului ofereau o imagine romantică. Pe una din ferestrele restaurantului trona un gramofon bine lustruit și un felinar.

Am luat o carafă de apă cu mentă, lămâie și castravete. Friptura de vită bine făcută a sosit pe un platou dreptunghiular din lemn asortată cu  rucola, cartofii într-o sită specială pentru fript așezată pe șervet alb. La cartofi am primit un sos din roșii foarte bun. Friptura am asortat-o cu un pahar de Merlot. Pentru o desfătare completă am luat și câte un tiramisu cu mentă și căpșune. La final obișnuitul espresso. Toate bunătățurile le-am savurat ascultându-l pe Sting, în special cu „Fields of gold”.

Henri_de_Toulouse-Lautrec_002

După așa desfătare am continuat să explorăm centrul comercial al orașului. O plăcere totală. Am cumpărat dintr-un magazin vinatge,  ale cărui vânzări erau destinate copiilor defavorizați, o geacă din denim cu motive etnice la 6,50eur și o gentuță cu franjuri și ornamente din mărgele mici cu 2,50eur. Apoi am intrat într-un magazin pentru vânători și pescari situat pe o stradă foarte îngustă în trepte. Aici am făcut o achiziție excelentă – o haină roșie matlasată de vânătoare, pe care eu o port în oraș. Sunt foarte mulțumită de ea și foarte mândră de proveniența ei. Magazinul din care am cumpărat haina se numește „Leisureworld”. M-a servit o doamnă în vârstă, zveltă, bine organizată. Mi-a dat o chitanță cu antetul magazinului pe care a trecut-o într-un registru ca pe vremuri.  Făcea bine ce făcea, dar stilul mi s-a părut foarte învechit.  Nu tu casă de marcat fiscală, nu tu P.O.S. pentru plata cu cardul. O lume arhaică!  La una din bănci am prins momentul depunerii sau retragerii de cash cu forțe armate. Mașina blindată era însoțită de militari cu puști adevărate. O imagine puternică!

Oricum, ce poate fi mai plăcut, decât să îmbini plimbarea printr-un orășel medieval cu shoppingul-chilipir?

Am plecat la tren într-un moment optim. Am ajuns la gară la ora potrivită. Nu am fost nevoiți să așteptăm deloc.

Pe drumul de întoarcere am privit câmpuri verzi, case albe cu acoperișuri gri, localități cu clădiri de cel mult două etaje, un cimitir cât un oraș, un motociclist care gonea ca supersonicul. Trenul s-a aglomerat pe măsură ce ne apropiam de Dublin, atmosfera a devenit tot mai gălăgioasă. Îmi amintesc de un domn în vârstă care a discutat cu o tânără tot drumul. Nu se cunoșteau, dar împărtășeau impresii. Frumos!

 

Concluzie: Kilkenny este cel mai pitoresc oraș pe care l-am vizitat în Irlanda.

http://myrandomplaces.wordpress.com/2012/08/22/kilkenny

 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Kilkenny&8221;

  1. Ce culori… ce cladiri… foarte frumos! Si bine spus.. pitoresc.

    Sper sa ajung si eu prin zona curand..

    Am citit mai sus ca ai vizitat Amserdamul si ti-a placut. Si mi-e mi-a placut enorm.. Olanda e o tara foarte frumoasa.

    • Andra,
      Mulțam de vizită. Ți-am urmărit și eu excursia la Paris. Un loc excelent pentru o logodna de neuitat. Noi am fost în vara la Paris. Din păcate nu mai este Parisul pe care l-am văzut în 2002.

      • Sunt curioasa cum era pe-atunci! Mi-a placut mult insa mi-ar fi placut sa ‘scap’ de multii turisti :)) a fost cam aglomerat.. Oricum din Franta partea preferata e in afara Parisului… cu oraselele mici si romantice 🙂

      • Îmi aduc aminte că atmosfera era mai liniștită, turiștii erau mai puțini. Camp de Mars era complet verde, astă vară era cam chel. Parisul era mult mai populat de francezi. Acum mi se pare foarte populat de alte naționalități. Nu exista moda picnicului pe poduri, doar pe malul Senei. Atunci nu am văzut pe nimeni cu mâncarea înșirată pe jos, doar persoane cu sticle de șampanie și pahare speciale. Nu exista obiceiul cu lacăte pe Podul Artelor. Astă vară o bucată din grilajul podului era desfăcută și atârna într-un mod inestetic.
        Îmi aduc aminte imaginea de atunci de pe Podul Artelor. Soarele era la apus, tineri francezi care traversau podul îmbrăcați lejer în tricouri și pantaloni de vară. Mi-a rămas pe retină o domnișoară cu o cămășuță albă cu mânecă scurtă puțin boțită, o fustă creion gri și niște pantofiori delicați cu un toc mic (stil prințesă), avea părul prins la spate puțin neglijent. Am rămas atunci cu imaginea unei atmosfere pariziene boeme. Astă vară mi s-a părut foarte gălăgios, mai puțin boem. Pentru mine Parisul este o altă lume.
        Am vizitat și Franța rurală. O experiență de neegalat până acum.

      • Frumoasa descriere! Citeam si parca imi imaginam cum spuneai.. sunt de acord.. e galagios si aglomerat.. tin minte ca am citit despre cartierul montmartre ca e tipic frantuzesc..si speram sa dam de srazi linistite.. cu localnici… vai de mine, tare ne-am inselat :))
        Asa-i ca Franta rurarala e de vis? si pe mine m-a cucerit..

        Trebuie sa ma pun pe treaba sa iti citesc toate postarile intr-o seara, cand am timp! Imi place enorm cum descrii fiecare locusor 🙂

      • Mulțumesc frumos pentru aprecieri.
        Sunt foarte în urmă cu povestitul. Mai am 2 postări cu Irlanda, apoi vreau să mă apuc de Olanda și pe urmă de Paris. Mi-ai dat o idee bună să fac o comparație cu Parisul din 2002 și 2005.
        Nu cred că reușesc să fiu în grafic până în august când plecăm în vacanță la Roma. Sper că până la sfârșitul anului să consemnez tot ce mi-am propus.
        Postarea ta de azi m-a impresionat plăcut și m-a emoționat. Cele mai frumoase fotografii sunt cea de mână și fotografia nocturnă de la restaurant cu vedere la Turnul Eiffel.
        Felicitări! O viață frumoasă și plină de momente ca acestea de la Paris. 🙂

      • Multumesc mult de tot!

        Abia astept sa vad partea cu Olanda! Am stat acolo 5 luni, sunt curioasa sa vad cum e Olanda in ochii tai 🙂

        Ce frumos, Roma e de vis! Sa aveti o vacanta perfecta, asa cum va doriti!

        O seara placuta si ne ‘revedem’ pe blogosfera!

  2. Ai dreptate e foarte pitoresc, arata ca o statiune nu un oras! Atmosfera de vacanta inteleg din pozele tale! O sa il trec pe lista, mi-ar placea sa il vad!

    • Mulțumesc de vizită. Ți-am citit și eu poveștile despre Olanda. Cred că nu ai avut chiar starea sufletească potrivită pentru Amsterdam. Eu l-am văzut acum 2 ani în decembrie și a fost mai mult decât m-am așteptat. De Paști am vizitat Olanda Rurală. Am rămas cu impresii extraordinare. În 3 zile am văzut: Keukenhof și Zaanse Schans; Volendam și Marken; Bergen aan Zee și Hoorn. Sunt supermulțumită! La reușita vacanței a contribuit în mod cert soțul, mașina și GPS-ul. Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s