Dublin 3


Dublin_8 august 2012

A treia zi la Dublin, a 6-a zi în Irlanda, deja am intrat în atmosferă și ne-am familiarizat cu locul.

Începutul zilei a fost întunecat. Am pornit pe partea de sud a râului Liffey. Prima întâlnire am avut-o  cu The Linesman, o statuie de bronz de pe City Quay creată de artistul irlandez Dony MacManus care celebrează munca grea din docuri înainte ca transportul maritim de marfă să se facă cu containere manevrate de macarale. Apoi am înaintat spre Grand Canal Docks. Era cam pustiu, doar o amfibie de la Dublin Duck Tour ne-a tulburat liniștea cu strigătele de vikingi.  Docurile au fost transformate într-un centru de afaceri și de distracție modern. Mi-a atras atenția Grand Canal Square  cu o amenajare ca de  pădure cu tulpini de bambus roșii pe o fâșie de asfalt colorată tot în roșu pe care se intersecteau diverse căi. Toate clădirile din metal și sticlă dădeau bine cu luciul apei din docuri.

De aici ne-am îndreptat spre Stadionul Aviva. Drumul l-am făcut prin cartierul Beggars Bush care poartă denumirea unei vechi cazărmi. Cartierul este liniștit. Casele sunt aliniate   de-a lungul străzilor și au două nivele și mici curți cu flori și arbuști. Afișele comerciale abundă ca în tot orașul, iar puburile irlandeze de la colț de stradă sunt nelipsite. Am trecut și pe lângă sediul Google. Acum când mai dau de câte o factură cu servicii intracomunitare de la ei, îi și vizualizez în memoria mea geografică.

Stadionul este o clădire sub formă de bol elipsoidal din sticlă cu un nivel sub pământ și șapte peste. A fost construit din sticlă pentru a nu lipsi de lumină locuințele situate prea aproape de stadion. Stadionul a fost construit între 2007-2010. Pe el s-a jucat finala UEFA Europa League 2011. Tot aici au cântat Madona și Lady Gaga (2012), Robbie Williams, Rihana și Roger Waters (2013). Capacitatea în tribune este de 50.000 de spectatori.

La sud-est de stadion curge râul Dodder. Pe malul drept oamenii au construit o promenadă  cu bănci, balustrade și felinare de unde poți admira o mulțime de rațe și lebede.

Am traversat în sens invers cartierul și ne-am îndreptat spre Grand Canal. Oameni puțini pe stradă. Pentru că eu sunt responsabilă cu orientarea și cu hărțile, am desfăcut o hartă și am început să urmăresc pe ea următorul posibil obiectiv. M-am pomenit lângă mine cu o doamnă trecută de jumătatea vieții care m-a întrebat foarte amabilă dacă mă poate ajuta. De la un schimb de fraze minimal „partea poliglotă” a familiei a dezvoltat un dialogul social-politic-cultural despre Europa de Est. Doamna, care se pare era ziarist,  cunoștea România și puterea actuală, chiar fusese la un meci de fotbal pe vremea domnului Ceaușescu. Cunoștea chiar și numele președintelui republicii. O mare satisfacție pentru 2 turiști români la Dublin. Neică, deci nu mai suntem ”curul Europei” cum zicea domnul Țuțea.

Grand Canal în zona orașului este Small Canal. Foarte îngust, cu două alei pe laterală.  A dezvoltat o vegetație și o faună de baltă cu stuf și bâtlani. Clădirile de locuințe sunt moderne și scunde. La un moment dat am văzut o cascadă unde pescuia un copil desenat pe zid.

Am mâncat la The Sussex. Un restaurant modern pereții galben pai cu lambriuri din lemn vopsite în gri. Mesele și scaunele din lemn masiv bine lustruite maro închis, scaunele capitonate. Ferestre largi și cu pervaze adânci decorate cu piese valoroase în stil vintage. Am remarcat un lampadar din sticlă cu abajur alb cu talpa și capătul superior cu robinet din metal. Robinetul era construit în chip de cap de fată irlandeză cu părul lung și o coroană de flori pe cap. Pe pervaz mai erau vase pentru decantat vinul frumos ornamentate și plante naturale cu frunze lucioase. Farfuriile de serviciu albe cu modele geometrice albastre. Serveau numai băieți îmbrăcați în pantaloni negrii și cămăși albe. Aceștia purtau pantofi din piele neagră în stil irlandez și șorțuri negre lungi bine strânse pe talie.

Am luat Fish& Chips. La prima vedere pare banal dar era foarte bine gătit. Cartofii erau asortați cu piure de mazăre și sos tartar, peștele bine pătruns. Am luat câte un pahar de bere Heineken și bineînțeles espresso.

După masă ne-am îndreptat spre cartierul Portobello care ne-a amintit de Londra. Viu colorat, cu clădiri istorice. Pe strada Synge s-a născut George Bernard Shaw. În prima jumătate a secolului al XX –lea a fost denumit și „Micul Ierusalim”.

Am ajuns și la „The National Concert Hall” care purta un bener cu concertele lunilor iulie și august. Părea destul de ocupat. Vis-a-vis un grup statuar „Sărutul” mult diferit de cel al lui Brâncuși.

St Stephen’s Green un imens spațiu verde care se întinde pe 9 hectare. Am văzut un lac pe care se plimbau rațe și pescăruși, un punct de atracție pentru copii.

Din parc am ieșit pe partea de nord-vest și am urmat strada St Stephen’s Green care înconjoară parcul și apoi am urmat Baggot Street Lower înțesată de baruri. Am făcut stânga pe Fitzwilliam Street Lowe și apoi stânga pe Merrion Square South până am ajuns la intrarea în Parcul Merrion Squar.

În colțul din nord se află Oscar Wilde Memorial. O statuie din pietre ornamentale puternic colorate și șlefuite – granit, jad (nefrit și jadeit) în nuanțe de verde, gri și roșu. Oscar Wild este unul din cei mai cunoscuți scriitori irlandezi, mai ales pentru romanul „Portretul lui Dorian Grey”. A fost unicul copil  al unui medic ORL-ist și al unei jurnaliste și poete. S-a remarcat printr-un simț estetic deosebit, îmbrăcăminte elegantă și stilul dandy de viață. A trăit 46 de ani (1854-1900). A fost căsătorit, a avut doi copii. Pentru ca a afișat în public relația sa homosexuală cu Lordul Alfred Douglas a fost condamnat la 2 ani de închisoare (1895-1897). După eliberare s-a stabilit în Franța unde și-a sfârșit viața în uitare și singurătate. A fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise.

72

Din categoria experiențe cu români. Când doream și noi să imortalizăm momentul cu Oscar Wilde ne-am împiedicat de un grup de pensionari români înstăriți care puseseră de o mica discuție despre problem personale tocmai la picioarele lui Oscar Wilde. O situație în care îți venea să pui întrebarea „Poate aveți treabă și noi vă reținem?”. După ce trecem de acest episod, dăm să ieșim din parc cu destinația Trinity College, dar la ieșire ne-am întâlnit un grup de doamne de etnie care puneau ceva la cale că vorbeau în șoaptă, ele care totdeauna vorbesc prin țipete. Mai încolo o dubiță cu portbagajul de deasupra îndesat cu material de construcții . Lângă dubiță domnii doamnelor de etnie discutau niște afaceri, tot în stilul ascuns. Nu pot să nu remarc curajul și spiritul de aventură de care au dat dovadă. Să vii să muncești în Dublin unde abia în această vară s-a liberalizat munca est-europenilor și să mai vorbești și engleza este chiar deosebit.

Din Merrion Square am mers la Trinity College, cea mai veche și cea mai prestigioasă universitate irlandeză. Este un spațiu închis în mijlocul orașului, cu clădiri din secolele XVII-XVIII, care adăpostește biblioteci, peluze, terenuri de sport. Printre celebritățile care au absolvit aici se numără: Jonathan Swift, Oscar Wilde, Samule Beckett, Isac Newton, George Berkeley, Bram Stocker.

De la Trinity College am pornit din nou pe Grafton Street, vestita arteră comercială pedestră. De data asta vreme frumoasă punea mai bine în lumină coloritul aranjamentelor florale, fațadele barurilor și magazinelor, dar și ținutele vestimentare ale irlandezilor și turiștilor.

Punctele de atracție erau statuile vii și grupurile muzicale. De data asta am găsit un grup muzical instrumental de fete care avea în repertoriu muzică tradițională irlandeză.

Am descoperit colțuri noi. Unul interesant este format de St. Andrew’s Street și Church Lane cu M.J. O’Neill’s Bar și Saint Andrews Church. Am încheiat ziua cu Temple Bar pe care l-am văzut în lumina soarelui. Mie mi-a plăcut mai mult pe ploaie.

Plăcerea de a descoperi și de a savura, uneori, ți-o mai strică câte un cerșetor irlandez nemulțumit că îl întrebi „De ce să-ți dau?”. Mare tupeu pe noi turiștii să punem întrebări.

Cred că a fost cea mai fructuosă zi la Dublin.

Pentru mine Dublinul este un oraș romantic, liniștit, plin de culoare, istorie, artă și muzică.

http://myrandomplaces.wordpress.com/category/ireland/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s