Howth


Howth_04 august 2013

A fost o zi senină, numai bună pentru o plimbare pe cel mai lung și interesant traseu pedestru din Howth.

Am luat tramvaiul Luas până la Gara Connolly. Un bilet dus-întors pentru un adult costă 4,70eur, durata drumului este de 25-30 min.

Howth ne-a întâmpinat cu o gară micuță, dar care și-a păstrat arhitectura. Placată cu bucăți de cărămidă aparentă, geamuri cu partea de sus arcuită, pardoseala din piatră cubică, acoperișul peronului făcut din fier și sticlă. La stradă, gara avea un restaurant cu terasă, ornat din plin cu flori multicolore și steaguri. Mascota restaurantului era un rechin argintiu cu dinții ascuțiți la vedere.

Prima dată am vizitat portul, aproape ca un pătrat cu o ieșire îngustă pentru vase, compartimentat pentru ambarcațiunile pescarilor și pentru cele de agrement. La intrarea în port am făcut cunoștință cu o focă pusă pe glume. Am trecut în revistă ambarcațiunile pescărești cu nume care mai de care mai interesante și elemente de design care să le scoată în evidență. Mi-a plăcut una cu un Popeye adolescent. Apoi, am trecut  la partea cu bărci de agrement. Trecerea se face pe lângă un parc pentru copii bine amenajat și foarte animat. În jurul orei 13 bărcile de agrement erau încă în port. Digul lateral din partea dreaptă a portului este utilizat ca loc de promenadă. O mulțime de oameni de toate vârstele cu copii, căței sau singuri se plimbau sau alergau. Curenții de aer erau foarte puternici, dar lumea nu părea îngrijorată. Din port plecau și canotorii. O mulțime de bărcuțe care se desprindeau din grup și apoi se răsfirau ca păsările pe cer.

În apropierea portului se află un loc bun de panoramă, pe un deal care păstrează ruinele St. MaryAbbey ridicată de vikingi în anul 1042.

Masa am servit-o la restaurantul OConnells. Un restaurant nou, deschis în vara anului precedent. Personalul de servire era exclusiv feminin, cu o ținută alb-negru impecabilă, mi-au atras atenția șorțurile lungi strânse bine pe lângă corp și părul la fel, foarte atent prins. Ca în toate restaurantele irlandeze, sala pentru servit  masa este la etaj, iar barul la parter. Am luat supa cremă de legume și platoul cu somon și cartofi, care au foarte bine pregătite. Am încheiat cu obișnuitul espresso. Servirea a fost foarte bună, personalul s-a mișcat rapid. Curățenia domnea peste tot. Păcat că unele doamne cliente nu  păstrează curățenia … Fiecare pădure cu uscăturile ei.

După masă ne-am îndreptat spre înălțimile peninsulei Howth Head (171 m) care ofereau o vizibilitate bună asupra întregului Golf și asupra Farului Baily construit în 1841. Drumul de costișă te conduce pe un traseu pedestru de 10km,      3-4h de mers. Merită tot efortul. În fața ochilor se desfășoară priveliștea mării care după ora prânzului era înțesată de bărci cu pânze, în depărtare se vedeau nave de croazieră și vapoare comerciale. Coasta abruptă adăpostea o mulțime de cuiburi de păsări. Vegetația specifică zonelor cu vânturi puternice era formată din arbuști pitici și flori care creșteau în tufă. Culorile într-o îmbinare perfectă: galben și mov pe un fond de verde crud și stânci albe cu nervuri gri.

Imaginea Farului Baily era impresionantă. O limbă din peninsulă se prelungea mult în mare și se termina cu stânci abrupte pe care străjuia farul. Verdele intens, iarba scurtă și coasta abruptă au făcut din priveliște un tablou de neuitat.

Pe poteci mulți turiști. Pe mine m-au impresionat localnicii care păreau a fi oameni cu un program clar de mișcare. Unii erau însoțiți de câini. Mi-a rămas un minte un tip îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă, cu pantofi-ghete în stil irlandez cu talpă groasă și toc, rotunjiți la vârf. Tipul părea un evadat de la birou. Alerga într-un ritm care îmi spunea că făcea treaba asta zilnic. Avea o constituție atletică. Mă gândeam cum o fi să trăiești în Howth? În mod sigur aer curat, posibilități multiple de a face mișcare și a-ți păstra corpul și mintea sănătoase.

DSC_8097

Pe traseu am mai admirat o pereche care stătea umăr lângă umăr, fără gesturi de tandrețe, contemplând marea, parcă încremeniți în peisajul marin. Doar un câine jucăuș alerga de colo colo și mai trecea pe la stăpâni pentru o încuviințare de escapadă.

DSC_8107

Spre finalul traseului ni s-a alăturat în tăcere o tipă cam de vârsta mea. Plecase singură la plimbare, totuși s-a dovedit foarte precaută. Mergea în fața noastră la 10-20 de metri fără să se îndepărteze. Dacă noi ne opream ea încetinea pasul.

Am mai întâlnit cai, mai mici de statură decât ce am văzut eu pe la mine pe la țară, dar cu picioare și gâturi mai solide. Am admirat împrejmuirile specific irlandeze, cu garduri de piatră care se termină cu pietre cu margini tăioase ca niște dinți de rechin. Prima dată în viață am văzut flori cerceluși în copăcei.

Traseul pedestru s-a terminat după traversarea unui teren imens de golf pe care se desfășurau câțiva jucători și care oferea o priveliște îndepărtată asupra satului pescăresc și asupra plajei cu urme de maree. Am zărit chiar și un turnuleț din Castelul Howth.

DSC_8242

Howth este o destinație excelentă pentru cei care iubesc mișcarea în aer liber și peisajele marine. Merită o zi de vacanță.

http://myrandomplaces.wordpress.com/2012/08/14/howth-1/

http://myrandomplaces.wordpress.com/2012/08/16/howth-2/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s