Marlon Brando_Robert Lindsey_ Cântece învățate de la mama_mozaic1


Dac-aș fi fost iubit și îngrijit altfel, aș fi fost o persoană diferită.   Mi-am trăit mare parte din viață    temându-mă să nu fiu respins, și am ajuns să-i resping pe cei care mi-au oferit dragoste, deoarece    n-am fost în stare să am încredere în ei. Când presa a inventat minciuni despre mine, am încercat să par indiferent, dar în interior am fost profund rănit. Acum cu adevărat nu mă mai interesează ce spun ceilalți despre mine. Am căpătat o mare indiferență față de opinia altora, cu excepția celor pe care-i iubesc și-i respect.”

”Mă așez la soare, pe singura treaptă care dă în capătul Străzii 32 și aștept. Trebuie să fi fost primăvară, deoarece din copacul cel mare din fața casei cad păstăi cu aripi ca de libelulă. În zilele în care nu bate vântul, se răsucesc în aer în timp ce planează ușor pe pământ. Le urmăresc cum plutesc până jos, stând cu capul dat pe spate până ce gura mi se deschide și ținând o mână întinsă pentru orice eventualitate, dar nu-mi aterizează niciuna în palmă. Când vreuna atinge pământul mă uit din nou în sus, cu ochii țintă, așteptând următoarea clipă magică, în vreme ce soarele îmi încălzește firele blonde de pe cap. Așteptarea asta este una din cele mai minunate amintiri ale ultimilor 65 de ani.”

”Este greu – aproape imposibil – de spus în ce fel experiențele copilăriei ne modelează concepțiile, comportamentul și personalitatea de adult – în comparație cu moștenirea genetică… . De la mama îmi imaginez că am moștenit atât instinctele, care îmi sunt destul de dezvoltate, cât și afecțiunea pentru muzică. De la tata am luat probabil puterea de a îndura…”

”Când mama bea, răsuflarea ei avea un iz dulce pe care n-am cuvinte să-l descriu. Era o combinație ciudată – dulceața respirației ei și oroarea mea față de faptul că bea…. Am fost întotdeauna excitat de acel miros. Oricât mă oripila, exercita asupra mea o atracție de nedescris. Cu timpul mama a început să bea mai mult și a devenit din ce în ce mai greu să ascundă faptul că era pur și simplu alcoolică. Suferința pe care ne-o producea situația aceasta vene din faptul că prefera să se îmbete în loc să aibă grijă de noi. … Mama era o femeie delicată și amuzantă, care iubea muzica și învățătura, dar nu era cu mult mai afectuoasă decât tata.”

Mama știa toate cântecele compuse vreodată, și, din motive care îmi sunt neclare – poate că vroiam să-i fac pe plac -, am memorat cât de multe am putut. Până în ziua de azi îmi amintesc melodiile și versurile  a mii de cântece pe care mama mi le cânta. N-am fost niciodată în stare să țin minte numărul permisului meu de conducere și au fost situații în care nu mi-am amintit nici măcar numărul de telefon, dar când aud un cântec, uneori doar o dată, nu mai uit niciodată melodia sau versurile. Întotdeauna fredonez ceva în gând. … Surprinzător, nu-mi pot aminti nici măcar un cântec scris după anii 1970.”Maron Brando 001

”Majoritatea amintirilor din copilărie despre tata sunt legate de faptul că mă ignora. Eram tizul lui, dar nimic din ce făceam nu-l mulțumea sau interesa. Îi plăcea să-mi reproșeze că nu făceam nimic cum trebuie. Avea obiceiul să să-mi spună că nu voi realiza nimic în viață. Nici nu-și dădea seama cât de devastator din punct de vedere emoțional era comportamentul lui. N-am fost recompensat niciodată cu o vorbă bună, o privire sau o îmbrățișare. … Îl iubeam și îl uram în același timp. Era un om înspăimântător, tăcut, prost-crescut, iute la mânie, bețiv, nepoliticos, o brută căreia îi plăcea să dea ordine și ultimatumuri – era la fel de dur precum vorbea. … Avea părul roșcat, nisipiu, era chipeș și avea o prezență masculină copleșitoare. Sângele lui era un amestec de alcool, testosteron, adrenalină și furie.”

”Am fost foarte apropiat de surorile mele (Jocelyn sau Tiddy, mai mare cu 5 ani, și Frances sau Frannie, mai mare cu 2 ani), deoarece am fost toți marcați, deși în moduri diferite, de experiența trecerii prin calvarul care a fost viața în familia noastră. Fiecare a mers pe drumul său, dar a existat întotdeauna între noi dragostea și intimitatea care pot fi împărtășite numai de către cei care încearcă să scape în aceeași barcă de salvare. Tiddy mă cunoștea probabil mai bine decât oricine altcineva.”

”Acasă primeam foarte puține laude. N-am fost niciodată lăudat sau mângâiat, nici măcar încurajat. Nimeni n-a crezut că sunt bun la ceva, cu excepția câtorva profesori binevoitori. Unul dintre ei a fost profesorul meu de atelier de la Școala Julius C. Lathrop, un om al cărui nume nu mi-l amintesc, dar ale cărui cuvinte de încurajare   m-au marcat până în ziua de azi.”

”Unul dintre puținele cursuri care mi-au plăcut era engleza (la Academia Militară Shattuck), predată de Earle Wagner, un profesor cunoscut de toți sub numele de Duke. Datorită lui l-am descoperit pe Shakespeare, al cărui limbaj minunat mi-a deschis un orizont complet nou. … Îmi plăcea, de asemenea , să frunzăresc paginile din National Geographic, unde am făcut o altă descoperire minunată, și anume Tahiti. Am fost uimit de frumusețea plajelor și a obiceiurilor locuitorilor, dar, mai ales, de expresia de pe fețele lor. Erau fețe fericite, deschise, fără nicio expresie contrafăcută, chipuri blânde care reflectau mulțumirea.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s