O duminică la Bari, 03 septembrie 2017

O duminică la Bari, 03 septembrie 2016

Am plecat în oraș fără nici o așteptare. Mă gândeam că sunt multe de descoperit și va fi o zi lipsită de acțiune.

De la hotel Mercure Villa Romanazzi Carducci am pornit spre gară și la primul pasaj am traversat calea ferată spre nord. Am mers în sens opus gării spre partea de vest a orașului.

Atmosfera de duminică se făcea simțită. Prima imagine care mi-a atras atenția a fost familia cu băiețelul cu tricicletă.  Nici unul dintre părinți nu a mimat vreun ajutor pentru diferența de nivel între carosabil și trotuar. M-a impresionat atitudinea copilului care a rezolvat problema pe cont propriu foarte hotărât. Și apoi s-au succedat imagini cu scaune pentru reclama unui magazin cu vechituri, un tată care îți cântărea fiica la aprozar, o doamnă în vârstă făcându-și piața singură, o gașcă de seniori care dezbăteau aprins în parc, traficul rutier inexistent și o turlă de biserică in zare.

Am dat de o piață în care am intrat de curiozitate. La loc de cinste pescăria, brânzeturile, legumele și fructele, ouăle de la producătorii autohtoni. O piață bogată, deloc ieftină, oameni modești și liniștiți. Îmi era cam jenă să fotografiez, dar un domn cu plete și tricou în dungi mi-a făcut semn că nu este nici o problemă. I-am zâmbit bucuroasă și mi-am continuat treaba.

În aceeași incintă era și o piață de vechituri. Într-o vreme făcusem o pasiune pentru magazinele de vechituri, dar pe măsură ce am înaintat în vârstă am devenit foarte selectivă în ceea ce privește noile achiziții și mai chibzuită cu resursele financiare.

Din piață am continuat drumul fără țintă și am ajuns la Chiesa Parrocchiale  SS Redentore.  O biserică îngrijită, cu ușile larg deschise. Am admirat interiorul, vitraliile, statuia de bronz a lui Isus Cristos, picturile noi și am privit surprinsă la cartea deschisă la pagina 129 (luna și ziua mea de naștere) la Evanghelia după Luca. După această întâmplare mi-am propus să aprofundez această evanghelie. În rest liniște și pace.

Am continuat să mergem aiurea pe străzi. Am admirat arhitectura și am dat de încă o biserică pe care nu am reușit să o identific.

Magazinele alimentare erau deschise. Pâinea și fructele de mare la loc de cinste.

Ușor ne-am apropiat de Castello Normanno-Svevo.

Am trecut pe lângă Piazza Garibaldi în a cărei grădină am zărit gașca de seniori și ne-am apropiat de biserica a cărei turlă o vedeam în zare – Cattedrala di San Sabino. Străduțe înguste cu clădiri tipice sudului Italiei.

Un grup de prieteni înșiraseră scaune roșii de plastic ca la teatru , o bătrână privea spectacolul străzii din ușa casei, copii jucau fotbal, femeile confecționau orecchiette pasta, un cuplu în vârstă și două doamne venerabile îmbrăcați de duminica umblau cu treabă, un grup de fete se agitau pe scările unei clădiri vechi, un cuplu de turiști se odihnea și își consultau telefoanele. Fel și fel de instantanee.

Cele mai frumoase momente au fost nunțile. Prima nuntă am văzut-o la Cattedrala di San Sabino. O nuntă foarte frumoasă la care am surprins momentul în care tatăl îsi conducea fiica la altar. Am prins și momentul în care cânta corul. Aranjamentele florale superbe. A fost emoționant.

Fiind duminică magazinele alimentare, în special, erau deschise. O abundență de fructe și legume expuse direct în stradă. Nu lipseau orecchiette pasta, brânzeturile și vinurile. Le mâncai privind cu ochii.

Terasele erau bine plasate în zone umbroase și retrase. Totul foarte îmbietor.

Fără să vrem am dat de a doua nunta la Basilica di San Nicola. Aici totul mi s-a părut mai pompos: poliție, Mercedes, tatăl miresei cu alură de „sicilian”, mireasa cu mănuși, o doamnă cu cățeii dichisiți, dar și un privitor în șort și tricou. Basilica are o importanța aparte pentru faptul că adăpostește moaștele Sf. Nicolae.

 

Ne-am mai plimbat pe străduțe, am mai admirat arhitectura, simbolurile religioase și desene contemporane.

Și am dat de o nuntă în stil retro cu orchestra de stradă QuattroPerQuattro care câta jazz, blues, soul și se mișca într-un mod foarte antrenant determinând participarea și buna dispoziție colectivă. A fost o experiență extraordinară.  https://www.youtube.com/channel/UCF9JAH2rGPUAu2PV1RVn2uA

După o așa acțiune am căutat un loc unde să mâncăm și ne-am orientat spre același loc unde am mâncat în prima seară L’Osteria del Borgo Antico. Mâncarea a fost ușoară și bună, ne-a cântat un conațional la acordeon, un domn civilizat care la sfârșitul prestației a trecut cu o cutiuță pe la mese. Eu i-am atras atenția că am mai cotizat și s-a exprimat foarte politicos cu „Mă scuzați doamnă!”.

De la Osterie am pornit spre mare și am urmat de la Teatro Margherita promenada Lungomare până la plaja Pane e Pomodoro. Fiind duminică după amiază faleza era pustie.

Pe mare două ambarcațiuni, una de fete și alta de băieți, făceau antrenamente monitorizati de antrenori.

Ultima imagine din drumul spre casă a fost cea cu yoghinul în roșu. O fi vreun semn!?

 

Mi-a plăcut duminica la Bari. Am rămas cu imaginea unui oraș liniștit, dar și animat de jocurile copiilor. M-a impresionat succesiunea de nunți cu cor, fastuoasă sau în stil retro cu un orchestră de stradă. Deși am o rezervă față de manifestările în stradă pot să spun sincer că muzica și mișcările ritmate ale orchestrei au făcut un spectacol extraordinar timp de o jumătate de oră. Experiențe de neuitat!