Dubrovnik – Puola – Opatija, 06 septembrie 2016

Dubrovnik – Puola – Opatija

După o seară în care a plouat torențial, în cursul nopții s-a liniștit. Turiștii s-au auzit pe străzi până spre dimineața.

După ce m-am trezit, m-am echipat, am lăsat bagajul la parter într-o cameră de serviciu și am vorbit cu proprietăreasa că revin la ora 11. La ora 11:30 trebuia să fiu la locul de întâlnire cu taximetristul și la 13:50 în avion spre Puola.

Am pornit pe Stradum în căutarea unui loc pentru micul dejun. Croația este scumpă, Dubrovnikul este și mai scump. Aveam în cap să caut un loc cu sandvișuri calde. După ce am mai umblat puțin pe străzile comerciale care ușor ușor se trezeau la viață am găsit un loc care se numește „Mr. Fresh” și care mi-a plăcut foarte mult. Am luat un sandviș cald cu șuncă, un suc proaspăt de portocale și o cafea Lavazza, 73kn, aproximativ 10 euro, eu zic acceptabil.

Cu mulțumire în suflet am pornit la plimbare și am admirat din nou clădiri.

Piața ad-hoc de dimineața.

Terase, una chiar interesantă formată din mese cu picioare din scheletul de fontă al unor mașini de cusut vechi. Muzica pe fundal era retro … o clipă m-am gândit la Paris.

Panorama portului în lumina dimineții merita o transpunere în ulei pe pânză.

Farul și faleza până la far m-au vrăjit.

În zare abia se distingea linia orizontului din cauza razelor de soare care se oglindeau pe suprafața apei.

Am surprins oameni în diferite ipostaze: la plimbare singuratici, la plimbare perechi, un grup de prieteni care povesteau la o cafea, un cățel jucăuș și alintat, caiace care alunecau pe oglinda apei și o fetiță care îi poza mamei ei. O atmosferă de vacanță.

La ora promisă mi-am recuperat bagajul. Mi-am luat la revedere de la gazda mea și i-am mulțumit pentru ajutor și ospitalitate. O întâlnire plăcută. I-am spus ca am să revin cu soțul … cât de curând.

Am parcurs Stradum spre ieșire, abia am reușit să ies cu trolerul prin mulțimea care intra în cetate și m-am prezentat la locul de întâlnire. Tânărul întreprinzător a venit la 11:30 fix. Distanța Poarta Pile –Aeroport este de 22 de km, se parcurge în 30 de minut, m-a costat 30 de euro. Noi am parcurs distanța în 45 de minute pentru că ne-a luat mult ieșirea pe strada Jadranska Cesta care se desfășoară pe sub munte. Panorama excelentă.

Am ajuns în timp util la aeroport. Mi-am luat la revedere și de la tânărul care mi-a fost de mare ajutor și m-am îndreptat spre check-in. Avionul avea traseul Dubrovnik – Puola-Viena.

Experiența zborului peste coasta croată a fost extraordinară. Păcat că avionul avea toate geamurile zgâriate. Cred că aș lua și un aeroplan pentru survolarea țărmului și a insulelor din Adriatică. Un spectacol!

Din aeroport  am luat un taxi până la autogara din Ul. 43, Istarske Divizijem , 6,5 km. Am rămas impresionată de organizarea din autogară. Ghișee bine semnalizate, personal care vorbea engleza, pe bilet notat peronul, autobuzul și locul. La urcarea în autocar am plătit bagajul de la cutie. Șoferul avea însoțitor, niciunul nu vorbea engleză. Îmi cereau plata cu cardul a biletului și nu știau cum să mă întrebe. Până la urmă au zis tichet și m-am prins că eu le arătasem doar biletul și voiau să vadă chitanța de la POS. Mi-am respectat locul, autocarul era pe jumătate gol. Colegul meu de banchetă s-a mutat mai în spate. Am apreciat.

Traseul Puola – Opatija în mare îl mai parcursesem în toamna lui 2009. Am recunoscut multe locuri.

Autocarul a făcut două opriri cu dat jos cine vrea. Când m-am dat jos în Opatija în stația de lângă Fântâna Slatina cei doi, șoferul și însoțitorul, se uitau la mine ca la mașini străine, uimiți și contrariați. Eram foarte sigură pe mine pentru că știam locul ca în palmă. Am avut și eu micile mele satisfacții în această călătorie.

Am finalizat cu  cazarea la „Smart Selection Hotels” și o plimbare nocturnă prin Opatija până la reunirea echipei de travel.

Croația, Istria și Opatija au în sufletul meu un loc aparte. O mare bucurie să le vezi și să le revezi. Fiecare cu norocul lui în viață.

Anunțuri